miercuri, 11 mai 2011

Kill the shit voices inside! Sau o curatenie in playlist.


De ce ar trebui sa conteze muzica pe care o asculti? Pentru ca o asculti cu sufletul si nu cu mintea, iar aceasta din urma intotdeauna va fi mai putin desteapta decat primul. De aceea, cum nu prea te derajezi sa-ti bagi in seama sufletul, macar arunca o privire sa vezi ce muzica ii plange povestea sau ce versuri ii bucura simtirea. E mult prea complex sa plonjezi in sufletul tau si sa il intelegi, insa te invit sa faci o calatorie in lista ta de muzica si sa vezi cam cine esti sau care sunt programele care iti ruleaza automat in subconstient, care sunt fricile pe care le indesi in suflet speriat si care sunt sperantele pe care le arunci cu tupeu in fiecare zi in cosul de gunoi, disperat sa faci curat in vreascul de amenintari ale zonei tale de confort.
De ce te-ai deranja sa asculti versurile melodiilor care de-a lungul timpului te-au impresionat cel mai mult? Pentru ca acolo ti-a impletit sufletul tau fel si fel de mesaje despre cat de infocat asteapta el ca tu sa iti bei cafeaua intr-o zi si sa ii spui raspicat: ‘Ok. I did it my way and it’s shit. Now, let’s do it your way!’’ Asta daca se intampla sa fii suficient de norocos ca intr-o zi sa mai bei cafea si sa fii in stare sa porti pe umerii tai un asemenea gand, cu o asa greutate!
Fiindca sunt multi printre noi care poarta pe umerii lor doar speranta plina de regrete a unor momente apuse si “mandria” de a fi cotit-o din calea fericirii, indreptandu-se cu coloana vertebrala dreapta, cred ei,  si cu comoditatea atarnata pe umar spre o viata lunga si plina de regrete in care bajbaie dupa culorile zdrobite de vreme sa mai poata trasa macar urma a ceea ce viata le-ar fi oferit mai din plin. E plina lumea de cei care isi construiesc caractere, cariere, carute de praf in ochi si care de sus de acolo de unde privesc nu au niciun habar despre ce inseamna fericirea si cam cat ar merita sa sacrifice pentru ea! Poate in viata urmatoare! Poate atunci vine din nou flash-ul care tipa: ‘’Mai, gogule, aici am mai gresit de vreo 100 de ori inainte!’’ Pentru aceia care nu-si mai aud nici sufletul, nici melodiile le spun raspicat sa nu mai citeasca mai departe, fiindca oricum nu vor intelge mai nimic din viata, dar vor trai cu “constiinta curata” ca au suferit mult si nu au dat gres in vreun proiect maret. Nu stiu sigur pentru ce au ales sa sufere… dar lor intotdeauna li se va parea ca au avut un motiv intemeiat sa persiste in suferinta.
          Pentru cei insa care sunt pregatiti sa-si asculte cantul sufletului, nu pot decat sa le spun ca nu exista pe lumea asta atitudine, convingere sau programare mentala care sa nu poata fi schimbata, odata ce ea a fost constientizata. Si nu exista pe lumea asta nimic mai sublim decat glasul sufletului tau atunci cand el incepe sa-si compuna simfoniile! Asa ca te invit sa rasfoiesti printre sertarele timpului si sa gasesti melodiile care ti-au rascolit sufletul si sa le asculti de data asta cu cuvintele in fata si vei intelege, uneori cam tarziu, dar macar vei intelege ce crezi tu in adancul sufletului si cam care sunt barierele pe care ti le-ai pus singur in cale. O sa lansez invitatia desigur cu propriul exemplu, asa ca o sa dau share la doua piese care mi-au facut sufletul orchestra de asa vibratii intense de-a lungul timpului:  Metallica - The Unforgiven si Metallica - Nothing else matters.
Astept sa comentezi daca ai descoperit chei neasteptate ale sufletului tau in muzica pe care o asculti!

A.